Radu Jude a revenit la actuala ediție a Festivalului Internațional de Film Berlinale (20.2-01.03) după succesul din 2015 și decernarea Ursul de Argint pentru impresionanta peliculă Aferim! (la care autoarea

Radu Jude a revenit la actuala ediție a Festivalului Internațional de Film Berlinale (20.2-01.03) după succesul din 2015 și decernarea Ursul de Argint pentru impresionanta peliculă Aferim! (la care autoarea acestei cronici a contribuit ca translator) cu trei producții: Somnambulii, prezentat în Co-Production Market, Tipografic Majuscul - prezentat în secțiunea Forum, și tot în Forum documentarul Iesirea trenurilor din gara - cu o lungime de 2 ore și 53 de minute, realizat impreună cu istoricul Adrian Cioflâncă, și cu Ada Solomon și Carla Fotea ca producători, subiectul cronicii prezente.

Formula pe care Radu Jude a găsit-o este pe cât de simplă pe atat de radicală și impresionantă, aceasta este artă cinematografiei par exellence. Compus din două părți, Jude începe prima parte - ce va dura 2 ore și 36 de minute - cu confruntarea directă a spectatorului cu numele și fotografiile victimelor Progromului de la Iași pe 29-30 iunie 1941. Fotografii la care regizorul adaugă declaratiiile sau mărturiile persoanelor implicate, rareori vocea victimei, de cela mai multe ori a soției, uneori a mamei, uneori a fiicei, alteori a fiiului victimei în caz că acesta a scăpat cu viața, de multe ori a unei vecine evreice care a fost de față la arestarea victimei sau a unei voci bărbătești a cărui proveniența și relație cu victima este necunoscută. Aceste voci bineintales nu aparțin acelor persoane, întreaga echipă, chiar și producătoarele și co-realizatorul și mulți alți actori și-au împrumutat vocea, dar asta nu nimicește impactul.

Vocea va comenta într-un mod aparent neutru prin ce atrocități a trecut victima în ziua de 29 sau 30 iunie până la trenul morții spre Targu Frumos, Ialomita sau Podu Iloaiei. 200 de poze se vor prelinge prin față spectatorului, majoriatea sunt chiar pozele de pe mormintele bărbaților evrei sau provin din albumele familiei.

Repetitiv sau nu, suspansul rămâne, spectatorul retrăieste alături de victimă emoțiile de a fi descoperit de gărzile armatei sau de jandarmi sau de fortele SS ori de vecinii ticăloși;emoțiile de a fi despărțit de soție (care se aruncă la picioarele jandarmului cerșind milă), de a încerca să-și răscumpere viața cu bani chiar și de a reuși să-și salveze familia dar nu pe sine, sau - în cazul cel mai rau - de a se alege cu confiscarea banilor și cu bătaie cruntă sau chiar împușcare pe loc... Emoțiile de a fi despărțit de copii, sau de a supravețui momentului în care fiul este ucis sau de a nu afla despre această finalitate, ori de a fi dus la chestură. De unde, în caz că nu a fost executat și a supravețuit, va fi dus în convoi spre trenul catre moarte. Unde poate s-a asficsiat în vagonul îmbâcsit de carbit și fără apa și aer, alaturi de alti 120 concetățeni evrei, dintre care majoritatea vor fi morți până vor ajunge la destinația necunoscută iar o altă parte vor fi victima descompunerii cadavrelor lăsate intradins în vagon cu supraviețitorii. In cazul în care va supravețui, va spera să-și revadă fiul (deja mort) la destinație, căci doar această dorință îl ținuse în viață... La destinatie ii va revedea, în cazul favorabil, o ultima dată pe prietenii evrei, acești foști stâlpi al societății orașului Iași, acuma sângerând și - vai de ei - despuiați, bătuți bestial și în final împușcați sau arși de vii și aruncați asemenea vitelor pe un maldăr de trupuri, unele dintre ele încă zvâcnind, în viață. Cei mai norocoși dintre ei care au supraviețuit și-au dat sufletul ulterior în lagărele din Transnistria.

În a două parte a documentarului, în acele exact 15 minute care au mai rămas de vizionat, spectatorul este confruntat cu imaginile nemilosului progrom de data aceasta fără altceva nimic, fără comentarii, doar pozele realizate de germani pe 29 si 30 iunie 1941, cu oameni uciși pe străzile orașului Iași, cu coloanele de evrei duși la chestură, unde sunt bătuti sau schingiuiți sau la destinația finală cu mormanele de cadavre din trenurile morții.

Și aici intervine miracolul/șocul psihologic. Imaginația spectatorului creată prin suspansul și emoțiile prin care a trecut spectatorul pe parcursul mărturiilor se îmbină omogen cu pozele care arată tratamentul bestial pe care l-au suferit evreii în ziua progromului. Impactul este devastator, dar vedeți singuri, vizionând documentarul care va intra în cinema-urile din țară la toamna, despre Holocaustul din timpul dictaturii fasciste a lui Ion Antonescu care a dus la moartea a peste 12.000 de evrei, din ordinul autorităților române și germane.

Articol preluat de pe http://www.cinemagia.ro

https://www.cinemagia.ro/stiri/normalitatea-ororii-si-forta-imaginii-iesirea-trenurilor-din-gara-de-radu-45475/

Most Read

  • Week

  • Month

  • All